Ori suntem români, ori nu mai suntem

10411933_794152960648921_1835368620246430148_n

 

 

Da, știu, începutul nu sună prea promițător dat fiind că m-am inspirat  dintr-un mare om de geniu al literaturii românești..ceva țigan agramat, șmecher ca un fular și prost. Și nu am fost ironic atunci când l-am numit un mare om de geniu; din păcate ăsta e adevărul crud pe care nu dorim sau pe care nu ne place să îl vedem.

Nu o să vorbesc iar despre cum Măruță, Capatos sau alte jeguri ale căror nume nici nu merită pronunțate promovează doar prostia…ci despre cum observ cu groază de-a dreptul că suntem o nație din ce în ce mai dobitoacă..cu scuzele de rigoare, dar deja e prea evident. Sunt patriot, mereu am fost și mereu m-am luat de cei care dădeau exemple de genul “Așa-i la noi, de-am pulea!”. Dar deja nu mai suport, mi-a ajuns! Cum Facebook-ul e o sursă infinită de prostie, doar acolo poți observa în amănunt cum limba română e ucisă, masacrată, tranșată de vie și arunată la gunoi de niște copii făcuți la beție, pentru alocație și cu niște profesori de..geaba!

Dacă aș începe, probabil i-aș înjura în vreo 879875987985723434543565867987090867 de pagini pe toți agramații fără pic de rușine față de limba maternă, fără să mă repet și fără să greșesc…dar și fără să rezolv nimic; eu sunt un grammar nazi și ei sunt șmecheri care scriu așa pentru că se grăbesc, pentru că au telefone mai deștepte decît ei,  pentru că dau vina pe auto corect, pentru că pe facebook oricum nu contează, pentru că au făcut clasele primare la fără frecvență, pentru că învățătoarea lor era o bețivă ce dormea cu capul pe masă la ore, pentru că părinții sunt niște depravați care se bat mereu, etc.

Și tot (de)generația asta o să promoveze bacalaureatul cu chiu cu vai, o să fugă din țară și peste câțiva ani vor spune că “România e de câcat, nu ai ce face aici”..păi normal că nu ai ce face, că ștersul babelor la fund e plătit prost aici la noi.

Dacă ești un inginer sau un doctor bun și vrei să îți faci un viitor afară, ai parte de tot respectul meu, sau dacă ai plecat de nevoie cu familia, te respect și aștept vremuri mai bune să te intorci acasă. Dar dacă te-ai dus că ești prea prost ca să poți face ceva aici în țară, poți să rămâi dus! Îi plătesc eu pensie mă-tii, tu stai acolo unde ești și blamează-mă pe mine! Și nu glumesc, chiar te rog să rămâi acolo! România e o țară prea frumoasă ca să fie virusată!

După ce vei citi articolul probabil vei simți nevoia să mă înjuri. Nu te-aș încuraja să faci asta, e doar o opinie a mea în rândurile de mai sus. Dar dacă totuși nu te poți abține, te rog, măcar fă-mi pe plac și înjură-mă corect gramatical.

Cu respect,

 

 

 

 

Un tânăr român cu “acte în regulă” ce plătește pensii și rate…în România

Nu toate sunteți la fel

relatie1

Dar pe toate vă tratez la fel. Indiferent că ai avut moravuri ușoare, obrazul fin sau gros, cei 7 ani de acasă sau doar modele proaste de urmat în viață, am încercat pe cât posibil să fiu același eu.

Te-am respectat, te-am iubit la fel din prima până în ultima secundă, uneori poate nemeritat și hazardat. Am suferit atât de mult în începuturile iubirii încât mi-am jurat că nu voi face pe nimeni să sufere din cauza mea..și cred că am reușit să fac asta.

Singurele lacrimi vărsate pentru mine au fost acelea care își cereau iertare..iertare ce a venit foarte rar din partea mea. Am învățat să fiu cât se poate de bun într-o relație, dar în același timp am uitat cum e să ierți. Am făcut-o pentru persoane ce clar nu meritau niciodată și nu am oferit această șansă persoanelor care au ținut la mine. Recunosc…

Nu iert pentru că nu greșesc..am principii și coloană vertebrală; atât în viața de zi cu zi cât și într-o relație. Am anumite tipare ce îmi ghidează pașii în viață și standarde de urmat cu fata de lângă mine indiferent că focul s-a stins într-o săptămână, o lună, un an sau poate chiar trei.

Am prieteni cu relații stabile de câțiva ani, unii dintre ei chiar sunt așezați la casa lor..iar eu iubesc, iubesc, nu iert, plec, iubesc din nou, iarăși nu iert, plec și totul pare că nu se mai termină.

Cândva, un prieten cu mari probleme, uitat de mamă la casa de copii, mi-a povestit cum dupa aproape 20 de ani o vizitează, o ajută și o iubește. Și mi-a mai spus un lucru pe care nu îl voi uita niciodată : “Când vei reuși să ierți o persoană care ți-a făcut atâta rău, vei fi cel mai fericit om din lume!”. Și eu nu pot ierta nimic…

Intro : despre mine

eu

Luna trecută, în Decembrie, blogul meu a împlinit un an…și odată cu el, și blogger-ul de mine și-a tăiat moțul. Începutul în ale scrisului a fost unul brusc, dur, fără menajamente, doar cu o sete arzătoare de a scoate răul ce îl gândesc și a-l pune pe “foaie”.

Am observat că se obișnuiește a te descrie la început..cine ești, ce faci, cu ce te ocupi, prostii de astea..am sărit peste acest pas și am lăsat dobitoacele care nu mă cunosc și nu înțeleg nimic din ce au citit, să o facă. Persoanele care au înțeles, au comentat în privat sau în cateva rânduri bine alese..restul au preferat să arunce cu noroi; dar, cum nu scriu pentru hateri, îi voi ruga iarăși respectuos să iasă dracului afară și să închidă de pe acum articolul, mai ales că urmează a posta câteva cuvinte ce m-au făcut mereu să continui :

“Citind articolele acestui blog, pot spune că adesea mi-am regăsit propriile păreri, deci cu siguranță mi-a plăcut ce citesc. Articole plăcute, cuvinte adesea alese cu grijă, uneori revoltă, alteori durere, am citit totul cu sete. Mi-a plăcut să aflu ce se ascunde în mintea unui om deosebit, care, culmea, mai și urăște!
Felicitări, Codrin! Ține-o tot așa! Și stai fără grijă, n-am omis niciun articol, le-am citit pe toate, cel puțin o dată. ”

“Tu chiar imi ocupi timpul frumos, constructiv! Rar gasesc asa articole bune, captivante. Big like.”

“prietene, scrie….nu te opri…ar mai trebui vreo 25 000 de bloggeri ca tine si poate , poate iesim si noi in strada sa ne recapatam tara, drepturile si mai presus de orice DEMNITATEA pe care ne-au furat-o nenorocitii care ne conduc de 25 de ani. Te-am descoperit abia azi, ti-am citit articolele pe nerasuflate….te voi citi in continuare…RESPECT…keep up the good Work.”

“Man , frumos post , greu de digerat dar la obiect . Respect”

“am vazut undeva un banner care avea inscriptionat urmatorul mesaj:
“Ne scuzati de deranj.Noi chiar vrem sa schimbam aceasta tara!”
Sincer….se potriveste de minune,Bravo d-le Codrin Turcanu!!! e nevoie de mai multi ca Dvs,ca mine,ca unii dintre prietenii mei,care intr-adevar doresc asta…restul sa-si vada in continuare de viata in ignoranta,prostie,incultura,manele si lanturi de aur !”

“in sfarsit cineva zice lucrurilor pe nume”

“Ai dreptate , Codrin , din pacate ,,, dar , asta e Romania sec xxI ,, sper ça, macar voi ,cei tineri sa mai ajungeti la vremuri normale ,, sa mergeti Afara ,ça sa aveti termeni de comparatie ,, sa va intoarceti acasa si sa va impuneti idéile. .,, Eu mai am incredere in Voi , poate eu nu o sa prind acele vremuri ,,, dar va doresc din Tot sufletu”

“Dacă un ziar scrie cu caractere de 100 : roman condamnat la moarte prin spânzurare… Atunci ei doar asta văd, mai departe nu. Bizară atitudinea lui.
Fain stilul tău de a scrie!”

“Zidarii nu au inteles nici acum care e definitia termenului de “pamflet”. Poate cu un mic exercitiu de imaginatie vor reusi sa deschida un browser sau chiar DEX-ul in sine si sa afle. Aviz celor care fac spume la gura pe aici cum ca articolul contine cuvinte obscene si alte aberatii: vedeti ca la Rodipeturi o sa gasiti o revista care se intituleaza sugestiv “Academia Catavencu”, o revista cu cateva sute de mii de cititori. Articolul asta e nimic pe langa ce se scrie acolo, ma refer la volumul de obscenitati pe cm2. Bine, acei oameni sunt niste editorialisti consacrati, de statura nationala care se pisa peste voi cu bolta daca ar fi sa scrieti asemenea ineptii la articolele lor. Eu cred ca ar fi fost mai inspirat autorul articolului daca la sfarsit ar fi adaugat celebrul: acesta este un pamflet si trebuie tratat ca atare. Si se pisa si el peste ei cu bolta. QED”

“Iti multumesc pentru fiecare cuvant pe care il rostesti si il scrii pentru ca placerea mea vinovata e astfel satisfacuta in absoluta-i volutate. Iti multumesc, desi nu crezi, ca existi si ca faci mandru pe Barbos de existenta ta. Cand sta la spritz cu diavolul si tu scrii un articol si el bea linistit, isi aprinde o tigara sa arate spre tine, zicandu-i Diavolului : iete ce asta e al meu; si l-am luat de la tine! Super satisfactie;

Stii de ce isi mai permite Dumnezeu sa lase pe pamant analfabeti fara idei? Ca balanta inca mai inclina pentru Codrin!”

“Oricum dupa ce am mai citit niste comment-uri lasate de diversi la articolul asta, de aia ne merge asa de bine si de aia toata lumea face ce face. Te felicit pentru postare si mai departe pot doar sa te felicit pentru hateri. Ca vad ca ai cativa.”

Am făcut o mică selecție de mesaje frumoase, încurajatoare..pentru că de înjurături sunt sătul..și de ale mele și de ale celorlalți. Pentru voi, cei de mai sus scriu, și pentru a-mi satisface sufletul bolnav.

Vă mulțumesc și vă iubesc!

 

Vreau ceva bun

articol2

Vreau să fiu fericit..nu spun o noutate, toţi vrem asta, e normal.

Dar fericirea mea vine din inimă, sau mai adânc, din suflet.

Fericirea mea vine din ea..oricare va fi ea.

Vreau să am încredere, e mult mai importantă decât iubirea.

Vreau să o aştept când vine de la servici, să am emoţii ca în prima zi privind-o în ochi şi sărutând-o în timp ce fluturii din stomac se dau cap în cap.

Va fi cea mai frumoasă, în ochii mei va fi tot ce îmi trebuie. La servici va face ochi dulci colegilor, în oraş cu fetele va pune pe jar toţi masculii ieşiţi la agăţat..şi va face asta cu o plăcere enormă, oricărei fete îi place să fie privită, admirată; dar se va întoarce la mine, mă va săruta şi-mi va spune cât de mult mă iubeşte.articol1

Vreau să o îmbrăţişez cu atâta drag, de o voi face să simtă că-mi aparţine întru totul.

Vreau să-i trimit flori la serviciu, să se emoţioneze, să roşească şi să spună cu tremur în glas : “Sunt de la EL!” .

Vreau să o prezint părinţilor şi să le pot spune din adâncul sufletului : “Ea e!” şi să mă cred eu înainte să mă creadă ei.

Până atunci, mai trebuie să experimentez, să iubesc, să sufăr, să-mi bag picioarele, să înjur, să-mi cer iertare, să învăţ, să strâng amintiri, să şterg amintiri..trebuie să trec prin viaţă până învăţ să trăiesc.

Țigara de după

tumblr_ncyad1pEYM1ri483do1_500

Vorbim rar, fără noimă uneori, dar când o facem parcă ne cunoaștem de o viață..ne înțelegem perfect; de fapt perfect e un cuvânt la limita de jos a felului în care ne înțelegem noi.

Aseară o dădeam dintr-una-n alta, ca de obicei..mă mai lăsai să vorbesc singur, mai reveneai..am un deja-vu și nu știu dacă îmi place sau nu…ultima oară a ieșit cam prost.

În timp ce tu te-ai dus să faci un duș, eu mi-am aprins o țigară în bucătărie..gândurile zburau departe, la fel ca ale tale. Când ți-am spus ce am făcut m-ai înjurat pentru faptul că nu am împărțit cu tine bucata aia fumegătoare de cancer.

Dar ce nu știi e că dacă erai aici, te așteptam la ieșirea din duș cu un prosop alb, moale..savuram țigara împreună după care ne savuram unul pe altul; știi că mă obsedează parul tău creț…mai ales când e ud și pot observa cum fiecare strop rece de apă se prelinge ca pe un tobogan, încet, pe pielea mea. În momentele acelea, probabil picăturile de apă ar fi sfârâit dar tot nu ar fi reușit să potolească focul dintre noi; poate doar să șteargă puțin din sângele de pe spatele meu…știu că te-aș face să mă strângi, să mă zgârii, să mă muști..așa îmi place de tine.

Iar la final, țigara de după aș împărți-o tot cu tine. Știu că faci asta doar ca să pari mai puternică, dar îmi place să te vad când expiri fumul al cărui gust oricum nu-ți place.

Dar nu ai fost aici..și am adormit cu gândul la tine; erai îmbrăcată într-o pereche de boxeri albaștri și un tricou negru; stăteai cu spatele la mine, iar mânea mea dreaptă îți ținea sânul stâng în palmă. Am adormit cu nasul în părul tău creț.

Nu-mi amintesc..dar noi când ne-am cunoscut, am fumat vreo țigară? Pentru că oricum nu ar ține mult minunea și ar trebui să fumăm țigara de final..de mai multe ori cred.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Nație de papagali!

10411933_794152960648921_1835368620246430148_n

Sunteți cu toții niște papagali! Și nu ar trebui să vă simțiți ofensați și să începeți să aruncați cu injurii înainte de a face un lucru, pe care foarte bine l-a evidențiat Bendeac , cu altă ocazie : PRIVIȚI ÎN OGLINDĂ!
Puneți botul mai ceva ca niște curve de pe centură, mai ceva ca domnișoara Z la baștanii de Bucale; credeți tot ce vedeți, ce auziți, ce vi se dă. Sunteți niște animale proaste controlate foarte simplu, cu o lesă, atât.

Nu voi discuta acum despre incidentul de la Colectiv, unde ați sărit ca arși, unde biciul invizibil v-a pocnit pe spate și v-a scos în stradă..pentru 5 zile, după care gata, fss, s-a terminat, totul e bine și frumos; dar despre asta cu altă ocazie.

Dar nu pot să nu observ cum vi s-au schimbat pozele de profil..pe la începutul anului aveați ceva curcubeu pe acolo, prin care arătați că sunteți atât de cretini încât să fraternizați cu bărbații ce sug pula sau și-o iau în cur și care săracii nu au voie să se mărite (sau însoare, nu știu) și eventual să mai crească și un copil nevinovat. Mai apoi, în semn de solidaritate cu bieții oameni morți în clubul bucureștean, ați purtat doliu virtual..al naibii treabă, ce a ajuns și tehnologia asta. Iar acum, popor francofon ce ești, ți-ai pus steagul Franței pe fundalul pozei de profil…

Am lăsat câteva puncte de suspensie ca să nu mă apuc de înjurat..încerc să îmi controlez limbajul, mai ales că am și ceva cunoscuți care au urmat instinctul de turmă. Dar totuși, băi papagalilor, ce pula mea e cu voi?? Suntem noi, poporul român atât de sufletist și iubitor?? Empatizăm atât de tare cu suferința altora?? Sau poate ați uitat că noi, pentur franțuzi, suntem un popor de țigani??!!?

Nu spun că mă bucur pentru ce au pățit, nu sunt atât de meschin, dar nici nu o să mimez o suferință exagerată și o compasiune atât de mare cum e acum pe Facebook. PAPAGALILOR!! SUFERINZILOR!! Rugați-vă în gând pentru cei decedați, voi ăștia mai credincioși și lăsați expunerea asta cretină de care dați dovadă!

Plus că nu cred tot ce văd! Criza refugiaților s-a stins brusc, ieșirile românilor în stradă la fel, acum apare acest așa-numit atentat..vor mai urma pumni cu sare aruncați în ochii proștilor, stați fără grijă. Sunteți destui papagali ca să credeți tot ce vedeți și să nu vedeți ce vi se pregătește.

Iertați-ne!

Colectiv_PiatraNeamt

Ne cerem iertare, o implorăm în fața voastră

A celor ce-ați pierit din indolența noastră

A tuturor ce-am acceptat și-am înghițit mereu

Minciuni, promisiuni, trădări…acum totul e greu.

E greu nodul din gât și sufletul din noi,

Că ați plătit prea scump, voi, dragilor eroi

Că plâng părinții voștri, soțiile, copiii

Iertați-ne! Promitem să judecăm păgânii.

Suntem cu toții-n stradă, voi ați aprins scânteia

Ce trebuia să ardă orgoliile, nu pielea

Curg râuri reci de lacrimi din ochii noștri goi

Dar tot nu reușim să v-aducem înapoi…

Nu-i frumos, da-i groaznic!

nimeni

E o vorbă auzită la un bătrân, în urmă cu mulți ani..o vorbă ce nu mi se pare amuzantă ci foarte adevărată, mai ales în situația de față, cea cu incendiul din acel club.

O spun din start că nu vreau să scriu nimic despre asta; se scriu, se spun și se aberează deja mult prea multe lucruri, ca să mai arunc și eu un scuipat într-un ocean.

Pe mine altceva mă enervează la culme: marea campanie începută cu #nimeniînclub . Adică e nevoie de o asemenea tragedie ca să vă dați seama că prin spiritul ăsta de turmă de a merge la bubuială weekend de weekend nu faceți nimic altceva decât să îmbogățiți niște mafioți??

Brusc și dintr-o dată sunteți solidari cu niște oameni relativ nevinovați…dar cu voi înșivă nu aveți de gând să fiți solidari? Nu conștientizați că spargeți banii pe o ieșeală într-un loc plin de fum de țigară, unde te calci în picioare cu tot felul de șmecherași, unde vezi tot felul de curve mai ales în fițăraia de la Gaia (din auzite, sincer) și unde nu se înțelege om cu om din cauza muzicii?? Vă place? Atunci mergeți în pula mea în club, nu ratați un weekend încercând să arătați că gândiți! Nu vă iese, doar prostimea pune botul.

Ați cerut vreodată bonul fiscal pentru banii plătiți pentru intrare sau pentru consumația de la bar?? Ați depus vreo plângere la Protecția Consumatorului din cauză că nu vă băga nimeni în seamă? Pe dracu’!

Știți că un patron de club își pune adaos de la 500% în sus pentru băutura ce o vinde? Nu, pentru că nu vă interesează! Băutură, femei, muzică și “Benveu fă” să fie! Restul e cancan!

Deodată sunteți toți supărați pe patronii de cluburi! Dar la fel cum preoții prostesc moșnegi, așa și șmecherii ăștia ce profită de prostimea în floare vă prostesc și vă golesc de bani pe voi! Da da, voi ăștia ce imediat îmi veți lăsa un comentariu în care-mi veți spune cât de prost sunt și ce mentalitate ceaușistă am; mi se rupe sincer.

Iar tu, dragă părinte ce îți plângi copilul mort sau rănit în incendiu, îți urez sincere condoleanțe! Am plâns ca un prost citind ce era azi-noapte acolo. Dar totuși, o mare parte din vină e la tine! Poate merită odrasla ta tot ce e mai bun și îl umpli de bani că mna, tu nu ai avut și știi cum e..dar învață-l să aprecieze ce are și să nu-i spargă în câteva ore pe câcaturi!

MAI SUS AM VORBIT STRICT DE CEI CARE FAC UN OBICEI DIN A UMPLE CLUBURILE WEEKEND DE WEEKEND!

Închei cu o rugăminte pentru tineri! Dacă nu votați, nu comentați de cine e la putere..la fel, dacă băgați bani în buzunarele patronilor de club, atunci nu comentați de mafioții în sutană ce îndobitocesc bătrânii; și voi sunteți îndobitociți la rândul vostru!

Vă salut cu respect și sper să vă aduc la realitate, nu să vă fac să vă simțiți ofensați; asta dacă a ieșit alcoolul de aseară din cap și sunteți capabili să înțelegeți.

#Nimeniînclubzidezi

Tu

Tu mi-ai promis că o să fii acolo și-o să stai,

Să mă aștepți, să mă iubești că pe-altu n-ai

dorit în viața ta, sufletul să i-l dai

Și inima pe tavă, de ce te-ai large3

schimbat deodată, cu mine cum rămâne? m-ai

lăsat să-mi văd de drum…ai uitat că erai

cea care mă scotea la mal? Îmi spuneai Hai!

că va fi bine! “Ce mă fac cu tine? Vai!…”

Și-mi băteam joc de mine, dar sfaturile tale doar tu le auzeai…

Dar mă calmam când te vedeam, în ochii tăi era concert de nai,

și-n sufletul meu iad…când lângă tine pășeam în fiecare zi prin rai.

Tu te-ai schimbat, câtă răbdare să mai ai?

Emani iubire, dar nu ai cui s-o dai…

Și tot ce e mai bun pe lume meritai

Să fii iubită! Adio! colț de rai…

Închide geamul!

fereastra

Ai fost singura ce a intrat la mine în apartament și a rămas…restul au fost doar în trecere; au venit, au văzut, le-a plăcut, au stat un timp și la plecare au furat câte ceva..ca amintire. Dar niciuna nu și-a pus amprenta în vreun fel; că au mai uitat geamul deschis când afară ploua? se mai întâmplă.

Până ai venit tu…ai adus flori, m-ai ajutat să văruim în culori vii, iar la prima ploaie mai serioasă cu geamul lăsat deschis nu ai fugit, ci m-ai ajutat să curățăm, să uscăm, să reparpăm totul; te simțeai ca acasă, te-ai mutat la mine și îmi repetai obsesiv cât de bine te simți..erai în mediul tău.

fereastra2

Sau cel puțin așa credeam; până în momentul când a trebuit să plec de acasă pentru o perioadă, iar la întoarcere ușa era lăsată deschisă și hoțul în sufragerie fura ce apuca și tu erai neputincioasă în fața lui. Ți-am reproșat că l-ai lăsat să intre, că trebuia să fii mai atentă…aveai un an și mai bine de când erai mutată la mine; cum puteai fi atât de neglijentă?

Ți-am reproșat îndelung toate aceste lucruri și te-ai săturat..ai început să spargi tot ce ți-a intrat pe mână : geamuri, uși, ghivecele cu flori frumos mirositoare, ceștile din care sorbeam cafeaua făcută de tine, ai rupt mese, scaune, tot ce ai putut. Și ai plecat.

Nu am fost în stare să strâng de unul singur; am lăsat așa un timp, mă tăiam mereu în cioburi și sângeram..ustura ca dracu’!

Ai mai încercat să vii uneori să strângi dar nu te-am lăsat…rănile erau infectate, mă dureau îngrozitor. Am și acum rămase niște cicatrici. Nu-i așa că se observă? Sunt urâte, știu…

Mă rugai să te las să intri din nou în casă dar nu am mai putut..mă dureau rănile, nu geamurile. În cioburile acelea m-am tăiat mult..atât eu cât și cele care au mai încercat să curețe..iar când se tăiau fugeau fără să mai privească înapoi.

Dar, într-un final, am reușit să strâng totul. Am văruit simplu, acum apartamentul e de un alb curat; am schimbat geamurile, ușile, mobila, am cumpărat cești noi și chiar și niște trandafiri sălbatici în ghiveci. Tu ai venit, ai văzut și ai plecat..nu ți-a mai plăcut.

Eu mă simt bine, mă simt din nou acasă. Și am grijă să închid mereu geamul când afară plouă.