Și doare…cum ar zice piesa; mi-e dor de acasă;

Acasă e locul unde am Barajul cu lacul care mă liniștea mereu când îmi venea să o rup la fugă doar să scap de gânduri…

Baraj

Acasă am terasa de la Arena unde cu un Pepsi la doză joc 10 partide de table, cinci de șah, un dartz, o oră de biliard și totul mă costă 5 lei;

Acasă e locul unde ies din bloc, fac 50 de metri, ajung la băieții mei de pe taxi și ne punem la o vorbă pe parapet..o vorbă de juma’ de zi, cam așa;

Acasă datorez niște bani..nu mulți cât să fiu căutat de cămătauri să mi se taie un deget, dar destui cât să îmi fie rușine de omul acela…om care la capitolul ăsta se comportă cu mine cum nu cred că au reușit până acum mulți prieteni să o facă…

Acasă unde unii se uită urât după mine…lucru ce mă bucură cel mai tare, semn că într-un fel sau altul, bun sau rău, lumea a auzit de mine ;

Acasă unde am o familie care pot spune că m-a adoptat, acasă la Panda…acolo am oricând un pat, o farfurie de mâncare, un pahar bun de rachiu și desigur, niște oameni minunați în preajmă;

Acasă e și la Petrom, cafeaua de acolo băută lângă mașină în nopțile lungi de vară sau friguroase de iarnă având un gust nemaipomenit de bun;

Acasă mă așteaptă prietenii, ăia puțini dar buni câți sunt, la 12 noaptea când ajung doar ca să ne strângem mâna și să ne urăm bun-găsit!

amigos

Acasă am un prieten bun care vrea să se facă primar acum..băiat tânăr, deștept, cu perspective..nu dau nume, nu fac , campanie electorală…știu doar că m-aș bucura sincer să reușească în tot ce face, aș păși cu mai multă încredere în orașul ăla frumos care moare încetul cu încetul acum;

Acasă sunt cei mai importanți oameni pentru mine : părinții. Mă așteaptă doar în trecere cele mai frumoase ființe din viața mea cărora nu le pot spune cât de mult îmi lipsesc pentru că mi s-ar pune un nod în gât. Și ei trebuie să mă știe puternic, tocmai de aia am spus că mă așteaptă în trecere; suntem toți conștienți că viitorul meu este în Cluj și că ei vor îmbătrâni departe de mine. Regret că sunt atât de ocupat încât tata când mă sună mă întreabă dacă sunt supărat pe el…sau că mama plânge la fel cum fac eu acum..ce bine că am evoluat și acum ud tastatura, nu paginile cărților…

Probabil asta este povestea oricărui tânăr plecat să își facă un rost..indiferent că în țară sau peste hotare.

Să nu uitați niciodată de unde ați plecat!

Advertisements