relatie1

Dar pe toate vă tratez la fel. Indiferent că ai avut moravuri ușoare, obrazul fin sau gros, cei 7 ani de acasă sau doar modele proaste de urmat în viață, am încercat pe cât posibil să fiu același eu.

Te-am respectat, te-am iubit la fel din prima până în ultima secundă, uneori poate nemeritat și hazardat. Am suferit atât de mult în începuturile iubirii încât mi-am jurat că nu voi face pe nimeni să sufere din cauza mea..și cred că am reușit să fac asta.

Singurele lacrimi vărsate pentru mine au fost acelea care își cereau iertare..iertare ce a venit foarte rar din partea mea. Am învățat să fiu cât se poate de bun într-o relație, dar în același timp am uitat cum e să ierți. Am făcut-o pentru persoane ce clar nu meritau niciodată și nu am oferit această șansă persoanelor care au ținut la mine. Recunosc…

Nu iert pentru că nu greșesc..am principii și coloană vertebrală; atât în viața de zi cu zi cât și într-o relație. Am anumite tipare ce îmi ghidează pașii în viață și standarde de urmat cu fata de lângă mine indiferent că focul s-a stins într-o săptămână, o lună, un an sau poate chiar trei.

Am prieteni cu relații stabile de câțiva ani, unii dintre ei chiar sunt așezați la casa lor..iar eu iubesc, iubesc, nu iert, plec, iubesc din nou, iarăși nu iert, plec și totul pare că nu se mai termină.

Cândva, un prieten cu mari probleme, uitat de mamă la casa de copii, mi-a povestit cum dupa aproape 20 de ani o vizitează, o ajută și o iubește. Și mi-a mai spus un lucru pe care nu îl voi uita niciodată : “Când vei reuși să ierți o persoană care ți-a făcut atâta rău, vei fi cel mai fericit om din lume!”. Și eu nu pot ierta nimic…

Advertisements