1514596_724357127645230_7870845667012104629_n

Da, știu, sună ciudat, dar exact asta facem noi acum..după ce am aruncat cu noroi unul în altul cât am putut, am obosit..sau oare am cedat? Nu cred, altfel nu ne scoteam ochii cu încetinitorul, mai turnam și oțet în găurile lăsate, iar apoi condimentam cu puțin piper..Să te doară! După deviza asta ne ghidăm ca doi chiori ce suntem, mai ales că nu mai avem deloc ochi unul pentru celălalt..i-am scos, ai uitat? Nu m-ar mira să uiți atât de ușor dat fiind că am ajuns un nebun și un prost în viziunea ta..doar metaforele astea îmi vin în minte acum; nu o să spun și cum te-am numit eu pe tine pentru că am ieșit din relația asta pe ușa din dos, cu un șut în coaie pe care mi l-am dat singur..alegând să nu mai fiu bărbat prin comportament. Nu, ăsta nu sunt eu, dar fapta e consumată..doream să ies cu capul sus, demn, să te arunc în adâncul sufletului, să torn toată negreala de acolo peste tine și să nu mai ieși niciodată..să îți sărut mâna așa cum făceam mai mereu când o aveam în palma mea, să te sărut de să-ți răscolesc toate gândurile și să plec, să nu te mai văd niciodată! Să te uiți după mâine și să nu mai plângi..să fii la fel de puternică pe cât o arăți în mesaje..că nu ne mai vorbim, nu vreau să-ți aud vocea ce îmi dă reset pe dinăuntru. Vreau eu să iau toate lacrimile și să plâng, să mă descarc, să clătesc sufletul cu ele..dar nu pot, pur și simplu nu pot de nervi. Mă termină tachinarea asta morbidă!

Advertisements