11148586_801464789934463_8956999563841371771_n

Sunt nervos! Rău de tot..am inceput de ieri după-amiază şi o ţin tot aşa, poate va ajunge să îmi placă, cine ştie? Acum mă ajută şi vremea asta de-a dreptul superbă, o ploaie “binevenită” după vreo două zile de căldură în care oricum a trebuit să stau la pat.

Colac peste pupăză, am o mare boală..după cum o spune şi numele blogului, urăsc..aproape orice nu îmi convine ..am nişte pitici cam sanchi pe creier care pur şi simplu mă fac să îmi displacă până la dispreţ absolut orice încalcă legile mele ale moralităţii, bunului simţ şi bunei creşteri.

Din asta, mă repet, ca în multe alte articole, nu trebuie ca vreun deştept să deducă faptul că eu aş fi vreun mare inteligent sau perfectul Pământului; nicidecum, chiar sunt departe rău. Doar că eu unul cred în câteva principii, în cei 7 ani de acasă, în coloana vertebrală care trebuie să fie mereu dreaptă, în obraz, ruşine şi bun simţ.

Şi toate cele de mai sus pleacă din cei 7 ani de acasă, cei mai importanţi ani din viaţa oricărui om..ani pe care eu îi văd drept un suport de lemn ce îl pui unui copac atunci când îl plantezi, pentru ca acesta să crească drept..dacă nu faci acest lucru şi el se dezvoltă într-o parte, nu mai ai ce face niciodată, va creşte strâmb şi urât. Şi ţin enorm la aceşti 7 ani deoarece fără nici cea mai mică urmă de modestie, le sunt recunoscător părinţilor şi bunicilor ce m-au educat aşa cum au ştiut ei mai bine şi m-au făcut băiatul apreciat şi respectat de colegi, vecini, persoane în vârstă, cunoştinţe, etc.

Începusem articolul prin a spune că urăsc..faptul că suntem mai răi decât animalele, care nu se vor muşca între ele niciodată, darămite să se omoare. Suntem nişte dobitoace în adevăratul sens al cuvântului. Nu spun că eu nu fac rău, sigur am momentele mele, suntem oameni şi greşim, dar sigur nu am un scop în asta şi nici nu mi-am trădat vreodată prietenii sau familia.

“Modestia este caracteristica proştilor care nu au cu ce se lăuda” , o spune un proverb chinezesc..deci nu ar trebui să îmi fie luat în nume de rău dacă aş spune că sunt scârbit de atitudinea celor din jurul meu, şi mă voi referi doar la cercul meu de cunoscuţi, nu are rost să generalizez deoarece fiecare se va regăsi, sunt sigur. Am fost educat să respect mai presus de toate, să am o coloană vertebrală şi să fiu demn de încredere. Lucruri foarte rar întâlnite în ziua de azi.

Am fost trădat urât de tot de cei pe care îi numeam prieteni, din cauza unui conflict, cred, deoarece încă încerc şi eu să aflu cauza dat fiind faptul că mă simt luat de prost în toată ecuaţia asta. Să fie aproape o lună de când îmi răspund singur la întrebări să văd unde am greşit..nu neg, ca în orice grup, mai există răutăţi şi certuri, e normal. Dar să te deschizi în totalitate în faţa unui grup de oameni şi să fii luat de prost ca în curtea şcolii, atunci asta denotă o foarte proastă educaţie.

Am spus-o şi mă repet, nu spun că aş fi fost un sfânt, dar să aflu că oameni pentru care aş fi băgat mâna în foc până la umăr se pişă pe ele caractere, şi mai şi recidivează, e urât..nu ştiu ce se întâmplă, dar, aşa cum am mai spus, ne îndobitocim şi nu înteleg de ce. Televizorul încurajează, internetul ne distruge, ajungem să ne călcăm în picioare cu 11096556_799363276811281_382902662424196384_nzâmbetul pe buze, să facem din asta un scop. Nici nu ştiu dacă ajungem să fim naivi, influenţabili sau cretini. Şi cel mai grav e că acestea se aplică pentru toate persoanele în faţa cărora îţi deschizi sufletul : de la colegi, la prieteni, la partenerul de viaţă..mai devreme sau mai târziu, când vei fi vulnerabil în faţa lor, cu sufletul deschis, satisfacţia de a se simţi superiori punându-te prea uşor în genunchi va fi prea mare pentru a se abţine.

Nu vreau să o ard dramatic, dar am ajuns la trista concluzie că ajungem să ne bucurăm mai mult când facem un rău decât atunci când facem un bine..încurajăm totul, de la curvăsăraie, la bătăi, la injurii, totul de distracţie; ca nişte luptători proşti în arenă. Dar măcar majoritatea ne rugăm să ne fie iertate păcatele..săvârşite cu bună intenţie şi maximă satisfacţie..suntem nişte ipocriţi!

Sănătate!

Advertisements