cina_romantica_acasa_large_lightbox

Urmăresc zilele astea la tv şi Master Chef, şi rahatul ăla de Iadul Bucătarilor în care se răcnesc ăia pe acolo de numa’ nu le puşcă vreo venă la cap, pentru că îmi place la nebunie să gătesc. Probabil de aia nici nu mai sunt pe aceeaşi lungime de undă cu mama de când experimentez şi eu tot ce îmi trece prin cap, în aşteptarea momentului în care voi îmbrăca şorţul acela alb, cu sigla Master Chef pe el, şi cu numele meu cusut.

Gătitul mi se pare o artă, la fel ca iubitul. Primul sărut echivalează cu prima mămăligă pe care ai cules-o cu lingura de pe masă; prima oară când o muşti de buza de jos sau de lobul urechii şi îi observi reacţia, e ca atunci când gustă părinţii din cartofii tăi prăjiţi şi îţi spun că sunt geniali..cu toate că sunt nişte banali cartofi; dacă mergem mai departe, prima oară când îndrăzneşti să-i pui mâna pe fund e ca un desert oricât de simplu care ţi-a ieşit..din prima dacă nu ai primit vreo palmă..şi încetul cu încetul ajungi să primeşti şi desertul bine meritat..pardon, să găteşti.

Ce contează cel mai mult şi la gătit şi la iubit, este să nimereşti mereu condimentele perfecte şi în cantităţile perfecte. Desigur, tot farmecul stă în a experimenta, şi puţin ardei iute în ciocolată e genial, dar trebuie să fii sigur că celui ce gustă îi va plăcea..şi într-o relaţie, şi în bucătărie, trebuie să fii atent la cel ce mânâncă din ce experimentezi tu.

Eu unul pot spune că am început de la mămăliga răsturnată pe masă şi luată cu lingura cu toate că putea fi mâncată şi cu paiul şi am ajuns la reţete cu care aş avea curaj să particip la Master Chef. Cât despre iubire, nu cred că sunt încă chef, dar am mereu condimentele la mine, nu plec de acasă fără ele, trebuie doar să ai curaj să guşti.

Aşa că expresia “Iubirea trece prin stomac” are un înţeles mult mai profund decât ar părea.

Advertisements