relatie

Am citit mai devreme un articol foarte interesant, legat de relaţia de prietenie şi mai mult de atât dintre doi oameni. Nu vreau să fac un rezumat, ci doar să vin cu precizări..proprii şi personale.

În primul rând nu voi generaliza; Am făcut un articol despre tot felul de femei uşoare , dar acuma vreau să vorbesc despre mentalităţi şi relaţii în general. Mi se pare foarte greşit să spui din start că femeile/bărbaţii sunt nu ştiu cum. Într-adevăr, femeile sunt al naibii de greu de înţeles şi orice bărbat şi-ar da câţiva ani din viaţă să ştie asta..dar după aia, unde ar mai fi farmecul? Să fim serioşi, vorbesc din perspectiva bărbaţilor şi mi se pare cel mai tare sentiment când faci orice ţine de tine să cucereşti o fată, ajungeţi să vă înţelegeţi bine şi îţi faci curaj să ieşi din acel “friend zone” şi să îndrăzneşti mai mult chiar dacă îţi asumi riscul de a nu mai avea nici măcar ce aveai până atunci. Da, într-adevăr, ai impresia că doar pe tine te interesează şi că dacă te refuză o va face doar pentru că e fată, tipic lor; nu e adevărat! Se poate întâmpla şi invers chiar dacă mai rar; hai să fim serioşi : o fată reprezintă sexul frumos, e normal să fie curtată de mai mulţti băieţi; asta în cazul în care nu aştepţi tu, ca băiat, să ai câteva admiratoare, iar unele dintre ele să-ţi mai aducă şi flori din când în când.

Cum ziceam, dacă eşti refuzat, nu e un capăt de lume, este ceva firesc, o fată nu te poate accepta în viaţa ei pentru mai mult decât o relaţie de prietenie dacă nu e pregătită, trebuie să fie acea chimie..iar tu dacă eşti băiat deştept şi dacă ai un minim de experienţă vei simţi dacă există o scânteie cât de mică , să te facă să rişti, sau dacă trebuie să o laşi în stadiul de “friend zone” şi să-ţi vezi de treabă mai departe.

Cât despre “fetele sunt nişte profitoare” şi “băieţii sunt nişte curvari” , la fel, nu se poate generaliza. Nu am atât de multă experienţă de viaţă încât să pot trage o concluzie, dar părerea mea este că totul ţine de educaţie, de anturaj, de experienţa acumulată şi de caracter. De educaţie pentru că totul în viaţă pleacă de la cei 7 ani de acasă, cei 7 ani definitorii pentru tot viitorul unui om; dacă de mic ţi se implementează ideea de familie, iubire, căldură, o amprentă insesizabilă va rămâne in minte şi în suflet. De anturaj pentru că mereu încercăm să ne ferim de ce vedem rău în jur sau vrem să copiem ce ni se pare nouă că este bun; iar dacă într-o situaţie totul se termină prost, aici intervine experienţa scăzută, caracterul slab şi automat eşti influenţat, vei ajunge să îţi legi viitoarele posibile încercări de eşecurile altora combinate cu frica ta, vei eşua şi tu la rândul tău şi vei ajunge să devii un curvar tocmai pentru că “toate fetele sunt nişte curve” .

De asta spun, şi mă repet, cea mai mare greşeală este să generalizăm, pentru că dacă facem asta, ajungem la începutul fiecărei încercări să plecăm cu idei preconcepute încă din start şi nu rezolvăm nimic, ci din contră, mai mult rău de facem amândurora. Orice relaţie începe ca urmare a terminării alteia..şi niciodată nu se termină de prea mult bine, ci din contra, ori pentru că ai greşit tu, ori pentru că a greşit ea, ori aţi greşit amândoi; şi într-un fel e normal ca la începutul altei relaţii să te gândeşti că e posibil să o păţeşti din nou, dar dacă faci asta automat nu o iei de la 0 , ci o iei de la minus cu noul început şi îţi oferi un handicap atât ţie cât mai ales partenerului; gândeşte-te că în momentul în care eşti acuzat de ceva, primeşti prezumţia de nevinovăţie, până la proba contrarie, altfel toţi am fi hoţi, violatori, criminali, etc.

Probabil am deviat puţin de la subiect, dar am încercat pe cât posibil să arăt că ţine doar de noi, de fiecare în parte, să eliminăam barierele unor clişee inventate şi alimentate artificial. Doar tu decizi dacă eşti o curvă sau un curvar!

Pe final, îl voi cita pe tovarăşul Mircea Radu : Iubiţi-vă mult!

relatie2

Advertisements